Salutari de la Sziget Festival

Pentru cine se intreaba pe unde mai umblu, sunt foarte bine, pe insula, in mijlocul Budapestei, la cel mai mare si colorat festival al Europei. Unde, de ce nu, v-as sugera si voua sa ajungeti la un moment dat. Impresii si alte cele, dupa. Numai bine

Paris

De mic începi să aduni informații, să culegi date, să vezi imagini la televizor sau prin alte canale media despre lumea exterioară ție, despre acea parte a țării tale dar și a întregii planete la care tu nu ai acces direct. Sunt unele locuri cărora li se face o adevărată promovare către publicul larg, prin toate canalele media posibile. Corect da? Toată lumea este familiarizată cu imaginea unei piramide, a Statuii Libertății, a Big Ben-ului sau a Turnului Eiffel. Acestea sunt simboluri ce apar pretutindeni, ele sunt întipărite pe retină și rămân acolo. Așa începe povestea Parisului, povestea mea a Parisului, cu simplele imagini pe care, și eu, de mic copil, le-am savurat, la televizor de exemplu. Iar dintre acestea, simbolul cel mai de preț, este, firesc, Turnul Eiffel.
Pe 14 iulie, ziua națională a Franței, după drumuri lungi prin Europa, cu dorința și cu noroc, am pășit în Paris. Și de aici, după ce mi-am salutat prietenii ce locuiesc aici, am luat-o la pas spre petrecerea de ziua lor, ce se desfășura chiar în fața simbolului mai sus menționat. A fost o așteptare destul de lungă, dar s-a meritat. Era momentul să facem cunoștință cu orașul luminilor. Și astfel, cu un zâmbet relaxat și satisfăcut, am ajuns în Piața unde se desfășura un mare spectacol, o piață plină de oameni, atât francezi cât și turiști. Și, acolo, am avut parte de prima poziție favorabilă pentru a admira creația domnului Eiffel. Acest moment a fost A-ul din A,B, C-ul pe care l-a însemnat experiența Paris.
Orașul , fără a lua în considerare și metropola, este unul mic, bazat într-o proporție foarte mare pe vechiul oraș istoric din secolele trecute, având ca bază centrală râul Sena și multitudinea de clădiri și construcții din secolele trecute. Asta este ceva formal, dar partea frumoasă este cum a trăit eu experiența Paris: am locuit într-o cameră de 9 metri pătrați, la ultimul etaj, la mai puțin de 10 minute de mers pe jos de Turnul Eiffel, numită de localnicii ” Chambre de la bonne”. O cameră așa cum sunt cele descrise de diferiți scriitori, un loc simplu unde poți să îți satisfaci doar nevoile de bază: să dormi, să mănânci, să citești, să scrii, să înveți etc, toate singur. Astfel pot spune ca am fost extrem de norocos să trăiesc această experiență exact acolo unde mi-ar permite bugetul și principiile. Vă dați seama că nu am plătit nimic, asta face parte din norocul personal, și nici că nu am plănuit să locuiesc într-un astfel de loc, dar s-a întâmplat, și asta mă bucură foarte mult și pune această poveste într-un cadru așa cum ar trebui să fie în conformitate cu imaginea Parisului pe care ți-o formezi din cărți de exemplu.
Din punctul meu de vedere este irelevant să încep acum să incerc a vă descrie ceea ce am vazut din punct de vedere al atracțiilor turistice, al infrastructurii, al datelor tehnice, gen cât costă un bilet la metrou, există date arhisuficiente și specializate în care să găsiți toate detalile pe care le doriți a le afla. Ceea ce vreau eu să las aici este acel ceva unic pe care fiecare persoană în parte îl poate simți, vedea, auzi, sau chiar imagina. Și aici, am și eu câteva gânduri pe care aș dori să le las aici scrise. Restul sunt poze, drumuri, trasee, etc.
La cald, fără a face comparații cu ceea ce am trăit până acum, acest oraș te poate prinde cu tentaculele lui (și sunt multe) și convinge să rămâi acolo. Să îi respiri aerul, să îi trăiești viața, să intri în ritmul lui. Este o densitate mare pe același metru pătrat: istorie, artă, cultură, viață, stres, mișcare. Un mix între parisian și turist, între francez și emigrant. Și fiecare dintre aceste categorii are o pondere mare, fiecare aduce influența asupra locului, și astfel stabilește simțul, mirosul, ritmul.
În majoritatea timpului petrecut acolo, am încercat să “fur” cât mai multe din cele specifice locului. Fie că m-am plimbat pe străzi la întâmplare, prin cartiere, fie că am vizitat muzee sau clădiri faimoase, fie că am savurat o zi normală sau că am fost turist, pentru doar 4 zile petrecute acolo, cred că am prins ceva. Și astfel am ajuns la concluzia simplă că tu, cititorule, trebuie să simți pe propria piele acea stare. Eu îți doresc asta. Restul sunt detalii.
P.S. Pentru mitul că Parisul trebuie vizitat în doi, la naiba, are și realitate în el.

Aici am pus poze din primele două zile, doar ce am crezut că pot sugera ceva mai mult decât ce se vede în mod normal despre Paris + turnul Eiffel și celebrul foc de artificii de ziua națională a Franței
Enjoy!

Freiburg

E simplă rău ideea. Imaginați-vă o mare de dealuri verzi și pline de păduri. Apoi niște oameni (puțin peste 200000), împrăștiați armonios prin văi. Foarte atenți cu mediul, să zicem atât: conștienți că ei stau printre dealuri și munți ci nu invers. Frumoasă idee, să realizezi că tu ești intrusul, referitor la cine a fost primul acolo: mama natură sau omul. Iată că populația acestui oraș a realizat. Rezultatul e simplu: totul este verde. Dar este totuși un oraș cu toate caracteristicile acestuia. Doar cu acest mic foarte important detaliu pe care vi l-am scris. Și atât. Mulțumesc Cătălinei pentru ajutorul oferit în a trece acest oraș pe lista celor pe unde am călcat. Enjoy!

Nova Rock 2009

Din lipsă de timp, nu am apucat să las câteva cuvinte despre primul festival pe anul acesta la care am participat. Pentru detalii despre ce a fost oficial acolo, gasiți pe www.novarock.at , eu doar o să las câteva păreri și poze.
În 3 zile, am trecut de la caniculă la ploaie și de la și mai multă ploaie la cer senin și temperatură normală. A fost prima oară când practic am înotat în noroi (vezi pozele). Am avut parte de câteva formații pe care le-am dorit demult timp să le văd pe o scenă în fața mea, deci a fost așa, ceva best of muzica pe care o ascultam acum 5 ani, să zic, poate chiar mai mult.
Ca o concluzie simplă și la obiect, s-a meritat mișcarea membrelor inferioare până la granița Austriei cu Ungaria, în câmpia Panoniei, unde a fost adunarea. Enjoy!

Paris Paris

Da, iată că am ajuns și pe aici. Scurt pe doi, tocmai m-am dat jos din, da, celebrul, inegalabilul, unicul, etc turn Eiffel, acum mă duc să mă plimb. Poze la întoarcere.

Salutari de prin Vest

Pentru cine se intreaba de sanatatea mea, asa, in timpul liber, as vreau sa o/il anunt ca sunt foarte bine, prin Freiburg, in Germania, admir peisajul, si maine plec direct spre Paris, unde o sa am marea sansa sa particip, casca gura, la sarbatoarea lor nationala si, mai ales, la celebrul foc de artificii. Vreau sa va asigur ca nu am avut niciun plan sa ajung chiar in aceasta zi in Paris, dar, spre marele meu noroc, am putut sa aleg aceasta optiune… si asta ma bucura foarte mult. Numai bine la toata lumea…poze la intoarcere.

Pa pa studenție

Anunț foarte important: am reușit să îmi iau licența. Oficial, sunt absolvent. A fost greu, mult mai greu decât am crezut. Aș vrea să mulțumesc pentru aceasta în principal fanilor, fără voi nu aș fi putut reuși. Tuturor celorlalți implicați, știți voi care sunteți, berea e de la mine. Pe curând!

Nova Rock 2009

Totuși o să am un weekend fain, așa că nu mă plâng. Placebo&Co, here I come. http://novarock.at/

Poveste fără sfârșit??

Din ciclul: cine nu are licență, să își cumpere, adaug și eu un vot pentru cei care au reușit să “își scrie” licența cu ajutorul prietenilor, rudelor, banilor, etc. Pentru toți ceilalți care au avut capul mare că au vrut să o scrie singuri, un mare Respect. Mă număr și eu printre voi, dar capul rău mă doare și tot caut luminița de la capăt…sper să o găsesc în curând.

Si viata continua

Am facut-o si p-asta: am mixat putin peste o ora la un eveniment, pe o scena adevarata. S-a intamplat si povestea s-a scris. Multumesc celor ce m-au ajutat si sustinut in vederea realizarii acestui vis. Detaliile sunt chiar irelevante asa ca doar ma bucur sa anunt asta. Pentru poze si altele puteti accesa pagina oficiala aici: http://www.integrationsfest-reutte.org/